Ce caută din nou Putin în Marea Neagră
Deși a suferit câteva înfrângeri notabile în Marea Neagră de la declanșarea războiului împotriva Ucrainei, Rusia și-a sporit din nou prezența militară în zonă. Într-o postare din zilele trecute pe Facebook, Comandamentul Operațional Sud - o formațiune a Forțelor Terestre ucrainene - a scris că Rusia a plasat șase noi portavioane de rachete și două submarine în Marea Neagră. În postare se notează că navele suplimentare pot transporta până la 40 de rachete Kalibr și se precizează că amenințarea atacurilor cu rachete de pe aceste nave este „extrem de ridicată”. Care ar putea fi, așadar, motivele pentru care Rusia revine în Marea Neagră cu noi forțe militare? Într-o analiză publicată joi, publicația americană Newsweek ne oferă un posibil răspuns.
Cum ar putea arăta orașul Harkov după război
Max Rozenfeld, un architect de 46 de ani care cu mai mulți ani în urmă a început să organizeze tururi de plimbare prin Harkov destinate turiștilor, și-a petrecut o mare parte din timpul războiului imaginându-și cum ar putea fi reconstruit orașul distrus de armata lui Putin. Tururile l-au făcut pe Max un nume cunoscut în Harkov. Acum, Max face parte dintr-o echipă condusă de celebrul arhitect Norman Foster căruia primarul Harkovului, Ihor Terekhov, i-a încredințat sarcina de a elabora un plan de refacere a orașului. La o conferință de presă recentă, dedicată discutării planului general, Foster a folosit cuvântul „fortăreață”. Viziunea pe care a schițat-o era măreață. Aceasta includea, printre altele, restaurarea clădirii administrației regionale, în mare parte bombardată, ca monument funcțional, așa cum a făcut Foster cu fosta clădire a Reichstag-ului din Berlin, acoperind-o cu o cupolă uriașă de sticlă. The New Yorker a stat de vorbă cu Max Rozenfeld și ne spune povestea acestuia, a ideilor și planurilor pe care le are pentru viitorul orașului Harkov.
„Am trimis 400 de bărbați în Mongolia, să evite războiul.”
Jurnalistul român Răzvan Sibii a vorbit cu Mariya Vyushkova, activistă bureată și cercetătoare la Universitatea Notre Dame din Statele Unite, despre propaganda rusă și încercările organizației din care face parte de a-i ajuta pe etnicii bureați să nu plece la război. Bureații sunt o minoritate predominant budistă din sud-estul Federației Ruse înrudită cu mongolii, pe care atât rușii, cât și vesticii îi numesc „cei mai cruzi soldați”. Citiți interviul pe care jurnalistul român stabilit în SUA l-a luat activistei Mariya Vyushkova, publicat zilele trecute în cotidianul Libertatea.
Opriți deportarea ilegală a copiilor ucraineni!
Autoritățile ucrainene susțin că au identificat cel puțin 19 544 de copii care au fost deportați în Rusia până în prezent. Copiii răpiți cresc, trăsăturile lor se schimbă, iar tehnicile de recunoaștere facială s-ar putea dovedi inadecvate. Copiii mici și-ar putea uita părinții biologici, orașele natale, multe distruse de bombardamentele rusești, și numerele de telefon ale celor dragi, susține jurnalista Anna Husarska într-un articol de opinie publicat joi de Washington Post. Televiziunea de stat rusă, postările de pe rețelele sociale, dar și anunțurile proprii ale Kremlinului prezintă această crimă ca pe o misiune de salvare plină de compasiune, dar copiii răpiți s-ar putea să fie supuși unei reeducări sistematice, afirmă autoarea articolului. Ea susține că trebuie stabilite mai multe mecanisme pentru a urmări această monstruozitate în curs de desfășurare.
Un oraș ca o carte
Locuitorilor din Lviv le place să își numească orașul „capitala culturală a Ucrainei”. Agresiunea rusă a făcut ca acest lucru să devină realitate pentru o vreme: întreaga elită culturală a țării a curs în oraș, umplând străzile și cafenelele. Lviv, însă, devenise un refugiu pentru rebelii pletoși încă din timpul sovieticilor. Această tradiție rămâne foarte vie. Despre cum supraviețuiește acest spirit, scrie pentru The Guardian romancierul Andrey Kurkov, care compară orașul cu un roman istoric de aventuri legat în piele.
Cultura criminală care a condus societatea rusă spre o nebunie militaristă
Mulți susținători ruși ai războiului exprimă o dorință înfiorătoare de violență și favorizează soluții radicale pentru a rezolva „chestiunea ucraineană”. Cum poate fi explicată brutalizarea unui întreg segment al societății rusești? Cum se poate ca violența, cruzimea și agresivitatea, care sunt de obicei reprimate în natura umană, să fi ieșit la suprafață cu atâta nerușinare? Pentru a înțelege motivele care stau la baza acestei schimbări, trebuie să ne uităm mai întâi la cei care au ajuns la putere în timpul tranziției post-sovietice, susține jurnalista Svetlana Stephenson, într-un articol publicat zilele trecute pe site-ul themoscowtimes.com.
Trezirea la viață a unei cafenele din Bucha
Pe 24 februarie anul trecut, Yuliia Nichvoloda și familia ei se aflau la Bucha. S-au mutat aici în 2018, iar în 2021 au deschis o cafenea, Jul's Coffee, care a devenit populară în rândul familiilor cu copii. Yuliia și-a făcut și propria cafea, dar, la o săptămână după ocupația rusească, au fost nevoiți să plece. Localul cafenelei a fost distrus, acoperișul s-a deplasat cu cinci centimetri, pereții au crăpat, iar în interior, rușii au distrus vitrina cu deserturi și aproape tot echipamentul. În timpul verii, Yuliia a reușit să se întoarcă la Jul's Coffee, să o restaureze și să readucă la viață afacerea ei.
Scurgerea de informații despre înarmarea Ucrainei a intrat sub ancheta SUA
Departamentul american al apărării investighează cine este responsabil pentru o scurgere potențial dăunătoare de documente secrete care dezvăluie eforturile aliaților NATO de a consolida forțele Ucrainei. Scurgerea de informații a cuprins capturi de ecran ale unor documente militare clasificate, postate pe Twitter și Telegram. Într-un interviu pentru SkyNews, Philip Ingram, fost ofițer de informații și securitate al armatei britanice, vorbește despre această scurgere de informații care dezvăluie întărirea forțelor ucrainene înaintea unei noi ofensive împotriva Rusiei. El a declarat că documentele „au falsificat cifrele privind numărul morților ruși la 17 500, iar documentul original, dacă este el însuși corect, era semnificativ mai consistent decât atât".
