Printre sutele de alergători aliniați la startul Crosului MultiversX din cadrul ediției 2023 a Maratonului Internațional Sibiu este și Anastasia Boiko. E îmbrăcată în negru și poartă la gât o eșarfă albă pe care se află logo-ul asociației Comunitatea Ucrainenilor din Mediaș.
Anastasia s-a înscris la Maraton pentru a susține cauza organizației: o școală de vară ce ar urma să se desfășoare în Mediaș, în lunile iulie și august, care să ofere, printre altele, cursuri de limba română și engleză, un club de meșteșuguri și desen, activități sportive, un curs de grafică și web design, experimente și un curs de alfabetizare informatică.
Beneficiarii acestui proiect sunt cei aproximativ 60 de copii care frecventează Centrul educațional ucrainean din Mediaș. 23 dintre ei au fost evacuați dintr-un orfelinat de lângă Kiev la începutul invaziei rusești și sunt găzduiți, de la jumătatea lui martie 2022, de o fundație din Prod, un sat din județul Sibiu. Ceilalți copii de la Centru sunt și ei refugiați din Ucraina, dar au venit cu părinții, cei mai mulți doar cu mamele.
Anastasia a fugit și ea din fața invaziei rusești. De două ori. Prima dată s-a întâmplat în 2014. La vremea aceea avea 19 ani, studia limbi moderne aplicate și traducere engleză-ucraineană la o universitate din Donețk și se întreținea singură făcând grafică web. S-a mutat în Kiev și a frecventat cursurile Universității Naționale de Lingvistică, dar nu a putut să recupereze diferențele academice. În plus, costurile de trai în capitală erau foarte mari, așa că atunci când a aflat că universitatea ei s-a mutat la Vinnițea, un oraș aflat la aproximativ 300 km sud-vest de Kiev, s-a mutat acolo și a continuat studiile. A revenit în Kiev după ce a terminat anul trei și s-a angajat ca grafician și copywriter.
După doi ani, pentru că și-a dorit mereu să fie profesoară, și-a luat o jumătate de normă la o școală alternativă unde a învățat să predea engleza și ucraineana într-un mod creativ, care să facă cursurile atrăgătoare pentru copii. A continuat să aibă două joburi, “unul pentru suflet, celălalt pentru bani”, până când a economisit suficient ca să facă doar ceea ce-i plăcea: să fie profesoară. A ajuns să predea ucraineană la o școală de stat și cursuri de storytelling la o școală “democratică”, unde copii puteau să aleagă ce să studieze.
Sergiu
Locuia la marginea orașului, lângă o pădure, unde nu se auzeau alarmele care au început să sune în dimineața zilei de 24 februarie 2022. A aflat despre ele din chat-ul școlii, unde toată lumea spunea că se aud bombardamente și că e prea periculos ca să meargă la școală. “Apoi am început să aud elicoptere și mașini ale armatei. Am vrut să retrag bani de la bancă pentru că nu mai puteam folosi cardurile, dar n-am putut pentru că erau cozi foarte mari. Tramvaiele nu circulau pentru că drumurile erau blocate de mașini ale armatei. Erau și câteva tancuri. M-am întors acasă și am hotărât să rămân pentru că toată lumea credea că toată povestea n-o să dureze mai mult de o săptămână”, povestește Anastasia.
După aproximativ o săptămână, împreună cu o vecină au hotărât că este, totuși, timpul să plece. Printr-un prieten au găsit pe cineva dispus să riște să-i scoată din oraș cu mașina. Au putut să ia cu ele doar câte un rucsac. S-au dus undeva în vestul țării la niște prieteni, dar acolo era prea aglomerat și prețurile erau foarte mari. “Un prieten - de fapt aveam o grămadă de prieteni care mă ajutau tot timpul - care locuiește în Berlin, dar e originar din Azerbaijan, mi-a spus că prieteni ai prietenilor lui putea să găzduiască una sau două persoane în Mediaș. În Transilvania, mi-a spus. Știam doar că Transilvania îl are pe Dracula, dar trebuia să fac ceva”, rememorează ea.
În 7 martie, Anastasia a ajuns în Sighetu Marmației, iar de acolo niște voluntari au dus-o cu mașina până în Mediaș. În ziua următoare a avut o întâlnire cu ucraineni care stăteau deja micul burg și s-a oferit să facă lecții și activități cu copiii. A început să petreacă câteva ore pe zi cu aceștia făcând cu ei lecții de engleză, storytelling sau jucându-se. “Tot în a doua zi de la sosire l-am întâlnit pe Sergiu [un tânăr din Mediaș, data manager la o companie de energie] și de atunci suntem împreună.”
Școala de vară
În primele zile de la sosirea în Mediaș, Anastasia a cunoscut-o pe Julia Batioha, o ucraineancă din Harkiv, stabilită din 2012 în România. Julia e director administrativ la o companie locală și a început să ajute voluntar refugiații sosiți în oraș încă de la începutul conflictului. “La început am fost eu, Anastasia și un băiat din Mediaș care este tot ucrainean - el făcea voluntariat oarecum separat, dar eram în contact permanent pentru că nu voiam să avem două comunități, voiam să fim o singură comunitate”, își amintește Julia.
Treptat, numărul refugiaților ce alegeau să rămână în Mediaș sau în împrejurimi a început să crească. S-au bucurat când cineva le-a pus la dispoziție gratuit o sală a unui fost restaurant. Copiii erau tot mai mulți și a apărut nevoia împărțirii lor în grupe în funcție de vârstă. Au aflat că în alte orașe din țară se organizează școli pentru copiii ucraineni și au hotărât să facă și ele un centru educațional al cărui director să fie Anastasia. Au început să caute sponsori care să ajute la plata profesorilor și a chiriei pentru spațiu.
În noiembrie 2022, au înființat asociația Comunitatea Ucrainenilor din Mediaș. Acum, Centrul funcționează într-o clădire care are opt săli de clasă și o încăpere pentru profesori, pentru care plătesc o chirie de 3 000 de euro. Sunt angajați 12 profesori, însă, nu toți cu normă întreagă. Unii predau mai multe materii. O parte din salarii sunt finanțate de UNICEF, iar pentru celelalte trebuie găsite fonduri în fiecare lună.
Anastasia e și ea salariată, dar continuă să lucreze online la cele două școli din Ucraina la care lucra înainte de război. Se trezește la 6:30, face câteva exerciții ușoare, iar la 7:50 deschide școala, verifică dacă totul este în ordine și se pregătește pentru ore. În prima parte a zilei sunt lecții, apoi urmează 30 de minute pentru pauza de prânz, după care urmează programul de after school.
Copiii și profesorii mănâncă împreună la un local din apropiere, iar costurile sunt suportate de fundația care găzduiește copiii de la orfelinat. Aceeași fundație se ocupă și de transportul zilnic al copiilor din Prod la Centru și înapoi. Toate activitățile de la centru sunt comune pentru toți copiii și fiecare dintre ei este înscris la o școală în Ucraina.
În Ucraina, anul școlar e împărțit în două semestre. În timpul semestrului, la Centru se studiază materiile, se fac exerciții, se discută subiecte, iar cu două săptămâni înainte de terminarea lui, școlile din Ucraina trimit teste pentru elevii lor. Profesorii de la centru le dau elevilor testele, apoi le fotografiază rezolvările și le trimit la școli.
Anul școlar se încheie în iunie, dar cei de la Centrul educațional ar vrea să se ocupe de copii și pe perioada vacanței de vară. Așa s-a născut ideea școlii de vară. Cum finanțarea se oprește la sfârșitul anului școlar, ideea participării la maraton a fost bine-venită. Pentru sprijinirea proiectului școlii de vară s-au înscris 46 de alergători dintre care 12 copii. Anastasia și-ar fi dorit să se antreneze mai mult, dar timpul nu i-a permis. Speră să reușească să adune fonduri suficiente pentru școala de vară, “apoi, mai vedem”.
Dacă doriți să o susțineți pe Anastasia, o puteți face pe pagina ei de alergător-fundraiser de pe site-ul Maratonului din Sibiu.
