Apr 29, 2024 Last Updated 11:23 AM, Nov 15, 2023

Roua, valuta solidarității

Roua, valuta solidarității Getty Images
Published in Story
Read 278 times
Rate this item
(0 votes)

De două ori pe săptămână, preț de două ore, IT-iști, oameni de afaceri, profesori și specialiști în asistență socială se aliniază în spatele tejghelelor de la magazinul social RoUa din Iași. “A-deen” (один), zice Ovidiu Biber, cel care în urmă cu câțiva ani organiza festivalul Afterhills, cu peste 100 000 de spectatori, arătând spre o conservă de ton. “Unu”, îi răspunde de pe partea cealaltă a tejghelei Evgheni, acceptând oferta raționalizată a magazinului, în timp ce se pregătește să așeze în coșul de cumpărături conserva de 40 de RoUa. 

În jurul lor, în cortul în care donațiile pentru refugiații ucraineni se oferă sub forma unei experiențe de cumpărături, e forfotă mare. Din septembrie 2022, de când s-a deschis RoUa, a cărui funcționare este asigurată de echipa FONSS (Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale) și partenerii săi, Asociatia “Afterhills", ParentIS și Asociatia “Grupul Zâmbetul Nostru”, românii au început să învețe ucraineană, iar ucrainenii răspund, zâmbind, în română

Cristina Petrache

Coșul minim

“Azi sunt invitați la cumpărături 470 de ucraineni. Nu vin toți, unii lucrează, unii sunt plecați, dar vin de fiecare dată mai mult de jumătate”, explică în cortul alb de campanie Mihaela Munteanu, coordonatorul Centrului pentru Refugiați, în timp ce mă trage din când în când între rafturi, pentru a face loc ucrainenilor abia intrați în zona de recepție. 

La intrarea în cort, aceștia trec mai întâi prin dreptul a două birouri. Mihaela Munteanu explică modul de funcționare al magazinului social de la Iași, deschis doar pentru ucraineni: “Când vin la magazin, li se constituie un cont virtual, într-o monedă virtuală, denumită RoUa, ca și magazinul. Am calculat un coș minim de consum și am încercat să vedem cam câte RoUa le-ar trebui ca să supraviețuiască două săptămâni. Îi programăm să vină aici din două în două săptămâni”. În total, refugiații ucraineni primesc pe un card 800 de RoUa pe lună.

Celor abia sosiți la cumpărături li se verifică mai întâi documentele. “Le cerem pașapoartele în original, pentru că nu am vrea să dăm pentru niște oameni care sunt plecați din țară. Al doilea birou este pentru înscrierea datelor sociale. Practic, noi le evaluăm vulnerabilitatea, după o grilă. Și, de fiecare dată când intră, aflăm ce mai e nou: Ți-ai schimbat domiciliul? Ți-ai găsit de muncă? Ai mai dus copiii la școală? Asta le transmite încrederea că noi știm de ei, că nu sunt suspendați undeva în lumea asta, primesc informații: Dacă vrei să-ți înscrii copilul la școală, uite așa se procedează. Vino la noi, în Centrul pentru Refugiați și te ajutăm să-ți faci documentele!. Este punctul de relație cu ei. Și de evaluare. Noi avem o oglindă a celor care vin la magazin, cum a evoluat starea lor, ca vulnerabilitate”.

Era o duminică frumoasă

Odată făcută această evaluare, cumpărătorii ucraineni intră în a doua secțiune a cortului, cea în care sunt aranjate produse de igienă și produse alimentare pe una din laturi, și încălțăminte pe o altă latură. Tot aici se găsește și cabina de probă. 

“Am încercat să facem experiența de cumpărături cât mai autentică, cu coș de cumpărături, cu cabină, rafturi pentru expunere, în așa fel încât să se simtă la shopping. Nu avem un magazin mare, dar încercăm să le oferim cât este posibil”, mai spune coordonatoarea Centrului de Asistență Umanitară și Socială pentru Refugiați CTR Nicolina, care explică în continuare: „Sunt adulți care știu să-și cheltuiască banii. Nu e ca și cum noi am fi inventat banii și ei erau într-o lume sălbatică. De altceva au nevoie. Oamenii ăștia care vin aici au totul impredictibil în viața lor. Faptul că magazinul există și că de două ori pe săptămână pot să se alimenteze cu ce le trebuie, este un element de predictibilitate, care le dă și lor stabilitate psihică. Noi am gândit proiectul din perspectiva celor care fac asistență socială, aici nu e un business”.

La tejgheaua lui Ovidiu, fostul organizator de evenimente, conservele de pește sunt la mare căutare. Costă 40 de RoUa și se dă doar câte una de cumpărător, însă, aproape că nu există ucrainean care să fi trecut prin cort și să nu își fi luat și o conservă de ton. 

“Am venit ca să facem un flow de management, având experiență din proiectele noastre de a coordona fluxuri mari de persoane. Era o duminică frumoasă, anul trecut, și de atunci am rămas aici, în proiectul ăsta. Am rămas atașați și emoțional. Dar ce e important de știut, este că odată cu trecerea timpului oamenii consideră că au ajutat și, cumva, au bifat în minte acest lucru. Consideră că este suficient. Doar că atunci când trebuie să susții un proiect pe un termen atât de lung, oamenii ar trebui să revină și să ajute. Nu e nevoie doar de noi, de comunitatea românească, e nevoie de comunitățile internaționale. Efectiv sunt momente în care nu mai avem cu ce să-i hrănim”, spune Ovidiu Biber, în timp ce în fața lui ucrainenii se așază la rând.

Cristina Petrache

Consilierul de nutriție

Într-o a treia secțiune a magazinului este organizat raionul pentru copii, cu hăinuțe care costă 15, 20 sau 30 de RoUa, dar și cu alimente dedicate lor. Cu un nume parcă predestinat să o trimită la Iași, Iulia Iasenchuk (pronunțat Iașienciuk), are deja coșul plin. A ajuns anul trecut din Odessa, la Iași. E tânără, frumoasă și povestește în engleză, cu zâmbetul pe buze, despre forțata ei adaptare la viața din exil: „Muncesc zilnic și, în afară de vizitele la magazinul RoUa, nu prea am ocazia să vorbesc cu alți ucraineni. Excepție fac copiii ucraineni cărora le sunt profesoară, la asociația Caritas. Copiii mei au șase și nouă ani și merg și ei la lecții tot la Caritas, dar din septembrie vor merge la o școală românească. Unul dintre ei suferă de autism, pentru el am cumpărat azi lapte de cocos, fără lactoză, conserve de ton, crackers. Soțul, fratele și tatăl meu sunt în Ucraina”. Ce alt ajutor financiar ar fi util pentru ucraineni? “Poate niște vouchere, ca să putem cumpăra și din Lidl, Auchan. Sau poate niște vouchere pentru haine”, răspunde Iulia după o scurtă clipă de gândire. 

În zona pentru copii se opresc doar părinții pe cardul cărora se menționează că au minori în îngrijire. “În condițiile în care vine o persoană nouă, care nu a mai trecut pe la noi, în prima lună poate să primească niște produse de urgență, pentru două săptămâni. Dar următoarea dată când vine trebuie să fi trecut pe la consilierul de nutriție. Avem consilier de nutriție pentru copii în interior, în Centru. Și trebuie să verificăm dacă mama în traumă nu cumva uită să alimenteze copilul, nu este supra-protectoare și îi dă cantități foarte mari de mâncare, pentru că astea sunt tendințe normale într-o traumă. Ei vin dintr-o zonă de război, femeile au născut la distanță de casă, unele au un nivel de înțelegere și de cunoaștere diferit de ceea ce ar trebui, nu au avut suportul unei familii. Și atunci, ca să putem să le sprijinim total, impunem această regulă în beneficiul copiilor”, arată în continuare Mihaela Munteanu cum, prin intermediul cumpărăturilor, asistenții sociali din Centrul pentru Refugiați supraveghează la starea de bine a acestora, atât timp cât sunt în Iași. 

În cea de-a patra, și ultima, secțiune a Magazinului RoUa sunt alte rafturi cu produse. Tot acolo este și “casa de marcat” și ieșirea. „În momentul în care ajung la casă, toate produsele sunt puse pe categorii, se face totalul în RoUa, comparăm suma cu ce au ei în contul virtual și, dacă produsele depășesc valoarea, vor trebui să renunțe la unele. Apoi se face proces verbal de predare a acestor produse. Pentru că, să nu uităm, ele sunt donații și trebuie să arătăm finanțatorilor ce s-a întâmplat cu produsele pe care le-au donat. E, totuși, un punct de distribuție de donații. Numai că e gândit într-un alt format, prin care le dăm demnitate oamenilor, în care încercăm să îi facem să aibă experiență de cumpărături, nu sunt niște oameni care vin și cer”, explică asistenții sociali.

Cristina Petrache

Iași, New York sau Ucraina?

La casă a ajuns și Marina (nu este numele real). Are în jur de 60 de ani, nu vorbește româna, dar o ajută o altă ucraineancă, din zona Cernăuțiului, în timp ce ea își face inventarul coșului de cumpărături: „Acum mi-am luat zahăr, produse de curățenie, gel de duș ... De la Centrul pentru Refugiați am aflat de magazin. Sunt de un an aici și vin o dată la două săptămâni.”

La început, nu a știut despre existența magazinului social nici Alina Buhakova, sosită anul trecut din Odessa. “Eu am venit în Iași în septembrie și nu am știut de magazin. Dar învăț limba română aici, la Centru, și de aici mi s-a spus de magazin. De aici luăm tot ce ne trebuie, zahăr, tot ce e necesar”,  spune Alina într-o română impresionant de bună, la jumătate de an de când a început să învețe limba.  

„Cei mai mulți învață româna, se pare că le place, o învață. Cei din partea Cernăuțiului o știau, ceilalți învață cuvinte noi. Și se vede că sunt activi în comunitate, că nu învață numai de la noi, merg la supermarket, la o benzinărie, se observă evoluția lor”, confirmă Ovidiu Biber de la raionul de produse neperisabile.

Natașa nu s-a hotărât totuși să învețe limba română. Se declară, prin intermediul unui translator, mulțumită de tot ce i s-a oferit de la sosirea în România. A venit aici cu soțul, a rămas însărcinată, soțul a plecat la muncă în New York, iar ea spune că nu știe încă dacă va aduce pe lume un ieșean, un new yorkez sau dacă, pe 28 octombrie, când i-ar fi sorocul, se va afla în Ucraina. “Dar nu cred că va fi New York, vreau să fiu mai aproape de casă”, spune Natașa, așezată pe un scaun, în apropierea cabinei de probă.

Alina, Natașa, Iulia, sunt doar trei dintre cei 2 300 de ucraineni înscriși în evidențele magazinului social RoUa. “Unii au plecat, nu mai sunt în Iași. Unii sunt activi, noi îi știm după cum vin din două în două săptămâni. Alții au plecat și s-au întors”, spune Mihaela Munteanu. Regretul românilor din spatele tejghelelor sociale este că nu le pot oferi refugiaților și produse proaspete: “Astă-vară am avut produse proaspete, am avut niște bănuți și am putut achiziționa de la producători locali. Lapte, brânză, zarzavat, foarte necesare. S-au dat ca pâinea caldă. Acum nu avem bani ca să putem face asta”.

În 24 februarie, la un an de la izbucnirea războiului din Ucraina și la cinci luni de la deschiderea magazinului RoUa, erau înregistrate 13 250 de vizite ale ucrainenilor în magazinul social din Iași.

Last modified on Miercuri, 07 Iunie 2023 12:39
More in this category: Colierul cu traume »

Proiect susținut de

Echipa WSJ

Cristina Petrache

corespondentă - Iași

Mircea Reștea

fotograf, corespondent - Baia Mare

Raluca Ion

corespondentă - București

Andreea Pavel

corespondentă - Constanța

Cristian Vicol

corespondent - Timișoara

László Mihály

corespondent - Miercurea Ciuc

Marga Bulugean

corespondentă - Craiova

Adrian M. Popa

corespondent - Cluj

Iulia Verbancu

podcast

Rebeka Hatházi

ilustratoare

Loredana Tîrzioru

ilustratoare

Mihaela Găneț

contributor

Justina Bandol

contributor

Pavel Lucescu

contributor

Raluca Pascu

grafică

Robert Vasile

online, traducător

Cristina Crîliuk

traducătoare

Antuza Genescu

traducătoare

Julia Batioha

traducătoare

Marius Cosmeanu

editor