Continuăm cu partea a doua, și ultima, a analizei publicate ieri despre eforturile Rusiei de a influența politicieni, jurnaliști, lideri de opinie și, în cele din urmă, opinia publică, prin campanii de dezinformare croite pentru țările Uniunii Europene de strategii malefici ai Kremlinului.

Italia: o anchetă cu final (deocamdată) necunoscut

În toată această poveste a relației cu Rusia, Italia ultimilor ani este un caz de manual. Dincolo de prietenia personală a lui Berlusconi cu Putin, Rusia a fost, după 1989, o zonă de mare interes economic pentru mediul de afaceri italian, motiv pentru care sancțiunile impuse după invazia Crimeei și, mai nou, cele de după 24 februarie 2022 au dat multă bătaie de cap firmelor din zona exportului și a turismului. A existat o anume simpatie culturală față de tot ce se întâmpla la Moscova, chiar și înainte de 1989, inclusiv politica externă a Italiei a avut o mare deschidere față de Rusia lui Putin. Războiul actual a aruncat însă în aer toată această relație, începând cu guvernul Draghi și continuând cu executivul Meloni, ambele poziționându-se fără rezerve de partea Kievului. De altfel, sprijinul militar a fost votat de toate partidele din parlamentul de la Roma, chiar dacă ulterior, unele au vociferat pe la colțuri, într-un perfect stil demagogic. 

Orientarea guvernului nu a coincis, însă, cu a mass media italiene. În debutul războiului, frecvența mesajelor inspirate de propaganda rusă era imensă pe canalele tv importante, până în punctul în care conducerea RAI a trebuit să intervină în selectarea invitaților la emisiuni. Între timp, însă, în instituțiile media importante au rămas puține voci contra ajutorului oferit Ucrainei, la fel și la nivel politic. Ca notă de context: Italia a fost singura țară din Uniunea Europeană unde un canal tv (din grupul Mediaset, patronat de Silvio Berlusconi și familia sa) a făcut un interviu în direct cu ministrul rus de externe, Lavrov. 

Este deocamdată neclar câte dintre aceste voci au îmbrățișat propaganda Kremlinului din convingere și câte din interes. În toamna anului trecut, comisia parlamentară de control a serviciilor secrete, Copasir, anunțase o anchetă legată de eventuale finanțări de la Moscova, în contextul în care Washington Post scrisese despre o listă de 14 state în care au ajuns bani din Rusia în schimbul propagandei. Nu există încă un raport public al comisiei, dar Corriere della Sera a dat pe surse că ar fi ajuns la ea o listă cu circa 20 de persoane care rostogolesc mesajele Kremlinului la tv și mai ales online. Sunt mai degrabă lupi solitari, cu mici excepții, nume practic necunoscute opiniei publice din peninsulă.

UK: BBC contra fake news 

Nici britanicii nu au informații oficiale, rezultate ale unor anchete despre propaganda rusească. Meteorica Theresa May ceruse o investigație în acest sens, dar totul a intrat într-un con de umbră. Actuala administrație britanică are de furcă în principal cu consecințele economice deloc simple post-Brexit. În același timp, este cunoscută penetrarea capitalului rusesc în Regatul Unit, mai ales la Londra, motiv pentru care chestiunea rusească rămâne și aici una destul de sensibilă în societate. Cu toate acestea, similar cu cazul Italiei, guvernul britanic a susținut ferm cauza Ucrainei, începând chiar cu cabinetul lui Boris Johnson. 

Regatul Unit are o agenție guvernamentală care se ocupă de raportarea și eliminarea cât mai multor fake news și a conturilor dubioase care le răspândesc, dar nu există date oficiale legate de rezultatul activității ei. De notorietate este și influența rusească în modelarea opiniei publice britanice în contextul campaniei Brexit.

Un instrument important prin care pot fi demascate o serie de fake news a fost creat în ultimii ani de BBC, care, pe lângă fake news, se ocupă special de propaganda rusă. Reprezentanții serviciului public britanic au descoperit astfel că, în țările vorbitoare de limbă arabă, propaganda Kremlinului pătrunde prin intermediul unei companii media cu sediul în Regatul Unit. Comunitățile lingvistice sunt și ele printre țintele esențiale. De exemplu, o miză importantă pentru Sputnik o constituie societățile vorbitoare de spaniolă din America de Sud. 

Analiștii spun că obiectivul Kremlinului este de a cuceri opinia publică din zonele sărace de pe glob, controlate deja economic, în mare parte, de China, și unde este atacat în contextul actual “imperialismul american”. Rușii speră că astfel vor izola treptat comunitatea occidentală de restul planetei. Speranță sau iluzie, rămâne de văzut.

România și Ungaria, la poluri opuse

În România, unde politica devine din ce în ce mai opacă, discuțiile serioase despre dimensiunile propagandei rusești sunt aproape inexistente. Nu se știe mai nimic, cine, cum, cât vine de la Moscova și cât e servilism, acum sau în anii trecuți. La prima vedere pare că propaganda a pierdut teren în comparație cu anii din urmă. În lipsa datelor oficiale, însă, putem doar să observăm și să presupunem.

Nu același lucru se poate spune despre Ungaria, dimpotrivă. O analiză comparativă între cele două state le situează practic în opoziție, cu Ungaria purtător de cuvânt al lui Putin în UE. Cine a avut ocazia să urmărească știrile la televiziunile ungare de stat, și chiar private, a putut auzi toată seria cunoscută de mesaje propagandistice anti-război și multe fake news. E un fapt cunoscut și evident pentru cine urmărește tema propagandei. Senzația pe care ți-o dau televiziunile din Ungaria pe tema războiului este că te-ai întors în epoca ceaușistă. S-a schimbat doar calitatea decorurilor, a vestimentației și probabil a parfumurilor.

Bulgaria, câte 2000 de euro

Nici în Bulgaria situația nu e mai roz, nu se știe prea mult pe subiect. Influența rusească însă se simte, se vede, e palpabilă. Un oficial bulgar a declarat sub anonimat că ziariști, analiști politici și alte personalități cu influență au primit câte 2 000 de euro lunar pentru a posta conținut pro-rusesc pe rețelele sociale și în mass media. Au fost descoperite, totodată, și conturi false, boți, trolli, practic toate armele din arsenalul dezinformării.

Primăvara propagandei de la Praga

Primăvara de la Praga a avut anul acesta alte semnificații. Au avut loc alegeri prezidențiale, unul dintre candidați fiind fostul premier populist Andrej Babiš. El și-a construit campania, cum altfel?, în jurul fricii de război, spre care va împinge țara contracandidatul său, fost comandant militar cu poziții importante la vârful NATO. În cele din urmă, bătălia a câștigat-o, la limită, Petr Pavel (foto), din păcate pentru Kremlin. În realitate, în Cehia, președintele are un rol aproape decorativ, fiind o republică parlamentară.

Slovacia: miza din toamnă

Alături, în Slovacia, un exercițiu militar de rutină a fost folosit de un site de dezinformare pentru a crea panică legat de o presupusă intenție a guvernului de a declara mobilizare generală în contextul războiului din Ucraina. 

Propaganda își ascute armele pentru că în toamnă au loc alegeri legislative anticipate. Slovacia este o miză importantă pentru că guvernul în exercițiu a anunțat ajutoare militare importante pentru Ucraina. Guvernul este doar în exercițiu și nu mai e în funcție pentru că a picat la un vot de încredere în parlament tocmai din cauza orientării sale pro-atlantice, în condițiile unei importante opoziții pro-ruse, care afirmă repetat că trimiterea de armament Kievului va provoca „sute de mii de morți”. 

Polonia: azi le dăm tancuri, mâine le vom da copii

Și în Polonia, stat vecin cu Ucraina și aliat esențial al Kievului în contextul războiului, retorica rusească a reușit să pătrundă masiv. Pe siturile instituționale, autoritățile fac cunoscute rând pe rând narativele rusești, pentru a demasca propaganda și a-i anula efectele: Ucraina este o țară cu tendințe expansioniste, în realitate vrea să anexeze Polonia, o țară plină de homosexuali, un satelit al americanilor etc., etc.

Anul acesta a luat naștere o așa-zisă Mișcare poloneză anti-război, care amplifică narativa rusească. Azi vor tancurile de la noi, mâine vor vrea copii, au strigat, printre alte sloganuri, liderii unei demonstrații organizate de această mișcare, o serie încheiată cu istoricul Yankees go home! Este una dintre numeroasele mișcări existente actualmente în Polonia împotriva așa zisei ”ucrainizări”, cu lideri cunoscuți în trecut pentru opiniile politice. Forța lor rămâne însă marginală.

Similar Ungariei, Polonia este și ea criticată la nivel internațional pentru controlul excesiv al mass media, deși orientarea sa este opusă Budapestei. Țări diferite, cu problematici și orientări diferite, dar în care mesajele Kremlinului se dau de-a dura în deplină libertate. 

O situație transversală complexă, care începe să genereze sentimentul unui război informațional total, în care puțini mai reușesc să deosebească faptele și reprezentarea lor obiectivă de reprezentarea lor pe dos. ”Putem să evităm să o spunem, pentru că sperie, dar suntem în plin război mondial, chiar dacă nu pe câmpul de luptă, ci într-un război hibrid”, spune Anna Zafesova, corespondenta la Moscova a ziarului La Stampa.

Legat de trecut, rămâne întrebarea dacă dezinformacija a încetat vreodată și dacă Războiul Rece s-a terminat vreodată cu adevărat. Legat de viitor, se naște încă o chestiune fără răspuns: ce monștri poate naște noua inteligență artificială lăsată în mâna populiștilor de la Răsărit și de aiurea, de peste tot și de nicăieri.