Iepurele cazac a fost alesul doctoriței Rodica Cadar când, la finalul consultației din cabinetul ei de la Șomcuta Mare, în Maramureș, pacienta a scos din poșetă câteva păpuși de lână făcute chiar de ea. Pacienta era Liudmyla Pluzhnikova, o ucraineancă în vârstă de 50 de ani, născută în Harkiv, al doilea oraș ca mărime din Ucraina și sediul administrativ al regiunii cu același nume din nord-estul țării.
Doamna Pluzhnikova a ajuns în România în martie 2022, fugind din calea invaziei rusești. Pe 24 februarie 2022, s-a trezit la cinci dimineața, în zgomot de sirene și ceva ce păreau a fi focuri de artificii. O oră și jumătate mai târziu, când a ieșit cu câinele la plimbare, a văzut străzile pline de mașini și oameni care plecau din oraș. Mulți aveau cu ei doar “gentuța mică”, un bagaj cu strictul necesar pe care populația fusese anunțată că trebuie să-l aibă pregătit. A fost impresionată, dar gândurile ei erau în altă parte: cu patru luni în urmă a fost operată de un cancer de colon și în acea dimineață avea programare la oncologul ei. A reușit să ajungă la medic și să-și cumpere medicamentele. A stat trei ore la coadă la farmacie. Lumea luase cu asalt magazinele și farmaciile în încercarea de a-și face provizii.
La amiază, când a ajuns acasă, a aflat că transportul în comun fusese oprit. Nu mai circula nimic. După-amiază, bombardamentele au început să se audă tot mai tare și, împreună cu fiica ei de 25 de ani, câinele și pisica s-au adăpostit în subsolul unei grădinițe din apropierea blocului în care locuiau. Acolo s-au întâlnit cu mama ei care locuia într-o casă din apropiere și au stat împreună în adăpost zece zile. Erau acolo aproximativ 100 de persoane, printre care și copii mici. Mulți veniseră cu animalele de companie. La început au stat pe scaune, apoi au folosit pătuțurile din grădiniță. Diminețile aveau două ore, între 6:00 și 8:00, când bombardamentele se opreau și puteau să meargă până acasă, să se schimbe, să-și facă de mâncare, să se spele.
La un moment dat, au aflat că rușii ajunseseră la o școală din apropiere și au început să își pună întrebarea dacă nu ar fi mai bine să plece din oraș, cu atât mai mult cu cât doamna Pluzhnikova trebuia să facă ședința de chimioterapie. Cum transport în comun nu mai exista, iar taximetriștii refuzau să vină în zonă pentru că era prea periculos, cu ajutorul unei prietene au găsit pe cineva dispus să le ducă până la gară. Le-a cerut 200 de euro. A plecat împreună cu fiica și câinele. Era prea slăbită ca să ducă și pisica, așa că a lăsat-o la mama ei care nu a vrut să plece din oraș.
După două zile de călătorie cu trenuri supraaglomerate, au ajuns în Ujgorod, oraș din vestul Ucrainei aflat la granița cu Polonia, unde aveau niște prieteni. Au stat la ei trei zile, timp în care s-au mai odihnit și s-au mai liniștit. Voiau să plece în Polonia sau în România pentru că auziseră că sunt primiți bine iar doamna Pluzhnikova ar putea continua tratamentul. Pentru că la intrarea în Polonia se aștepta foarte mult, cineva le-a recomandat să meargă în România. Așa au ajuns în Sighetu Marmației, pe 10 martie.
Doamna Pluzhnikova era obosită, deshidratată și le-a spus voluntarilor din vamă despre boala ei și că trebuie să facă chimioterapie. Aceștia au chemat o ambulanță care a dus-o la spitalul din Sighet, unde a făcut ședința de chimioterapie și a stat internată cinci zile, timp în care fiica ei a fost găzduită la o biserică baptistă.
Doi voluntari de la o asociație baptistă au ajutat-o să găsească un apartament în Baia Mare în care s-au mutat după ce a ieșit din spitalul din Sighet. Aceiași voluntari au însoțit-o și la Spitalul Județean din Baia Mare, spre care o îndrumaseră medicii din Sighet. Numai că analizele făcute aici, în timp ce se pregătea de o nouă ședință de chimioterapie, au ieșit foarte prost și a trebuit să se opereze. Operația a reușit și la externare medicii au încurajat-o: “Poți să pleci cu Dumnezeu, că ești foarte bine”. Era 24 iunie.
În vara aceea doamna Pluzhnikova a reușit să se relaxeze, să se mănânce bine și să câștige în greutate. A început să facă plimbări mai lungi și să descopere orașul. Îi place mai ales în Parcul Municipal de unde se văd munții care îi dau o energie pozitivă și senzația de protecție. Fiica ei a fost tot timpul alături de ea. Ea a absolvit Arhitectura și cei doi voluntari au ajutat-o să se angajeze ca arhitect la o firmă în oraș.
În timp ce era internată, a aflat de la o colegă de salon, venită și ea tot din Ucraina, că există mai multe organizații care îi ajută pe refugiați. După externare, a început să participe la evenimente organizate de aceste ONG-uri, să socializeze, să cunoască lume. La ROUA, un centru comunitar fondat de o coaliție de organizații nonguvernamentale, a urmat în special cursuri de română și de engleză, iar la mijlocul lui iulie s-a înscris într-un proiect al Asociației ASSOC, destinat refugiaților ucraineni stabiliți în Maramureș. Își dorea foarte mult un loc de muncă. E croitoreasă și în Harkiv lucra la o fabrică unde se făceau rochii de mireasă. Cei de la ASSOC au găsit o croitorie unde doamna Pluzhnikova a lucrat trei zile. Și-a dat seama că era prea slăbită ca să facă față unui program de opt ore pe zi.
Analizele făcute anul acesta, în aprilie, la Baia Mare, au fost bune, dar durerile abdominale au revenit. În mai, doamna Pluzhnikova s-a întors în Harkiv, la medicul care a descoperit boala. A făcut analize și a aflat că “nu sunt perfecte, boala are continuitate, iar unul dintre markeri este foarte ridicat”.
Totuși, a fost o săptămână liniștită cât a stat acasă. În săptămâna precedentă căzuse o rachetă în centrul orașului și una la aeroport. S-a întors la Baia Mare pentru că și-ar dori să rămână aici, să-și găsească un loc de muncă și să o sprijine pe fiica ei care este foarte implicată în ceea ce face aici.
La ASSOC, doamna Pluzhnikova a întâlnit-o pe Anastasia Papp, asistent social și operator de call-center în cadrul asociației. Anastasia este cea care a însoțit-o la medicul de familie, în Șomcuta Mare. Cei de la ASSOC s-au gândit că încadrarea în grad de handicap ar ajuta-o pe doamna Pluzhnikova să aibă acces mai ușor la un loc de muncă adecvat și să obțină un venit stabil. Astfel, anul acesta, în a doua parte a lui iunie, au depus documentele la o instituție guvernamentală cu nume complicat: Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul DGASPC Maramureș. Vizita la medicul de familie a fost una dintre etapele ce trebuie parcurse pentru a obține documentele necesare pentru evaluare.
Doamna Cadar are printre pacienți și persoane găzduite la centrul de refugiați din Șomcuta Mare și a mai primit refugiați din Ucraina. S-a bucurat când a văzut iepurașii de lână ai doamnei Pluzhnikova și a cumpărat unul pentru fiul ei.
Doamna Pluzhnikova a învățat să facă păpuși când era acasă, în perioada de după operație. Era foarte slăbită, “dar gândurile trebuiau distrase de la emoțiile negative”. Și-a făcut și pagină de Instagram, unde postează fotografii și filmulețe cu creațiile ei, făcute dintr-o lână specială pe care o comandă din Ucraina. Visul ei e să aibă un magazin online pentru păpuși. Acum face un curs online de marketing ca să învețe cum să crească afacerea.
