Doritorii care vor să viziteze o țară care nu există pe harta politică a lumii sunt așteptați în Transnistria. Așa sună invitația jurnaliștilor National Geographic într-un reportaj despre autoproclamata Republică Moldovenească Nistreană (RMN), de pe malul stâng al Nistrului.

Și așa și este. O țară care are propriul steag, propriul imn, propriul paşaport, propria monedă şi propriul preşedinte, dar care nu e recunoscută de nimeni fiind inexistentă în dreptul internaţional.

Gri, gri, gri

RMN se află la nici o oră de mers cu mașina de Chișinău. Pentru a ajunge acolo, orice străin are nevoie de un pașaport. Filmatul și fotografiatul sunt interzise cam peste tot. Ți se dă de înțeles cât se poate de clar, prin numeroase avertizări afișate în acest sens. Așadar, nu vă jucați de-a cameramanul ori pozarul, poliţia regională nu vede cu ochi buni asta. Puteți fi acuzat de spionaj și invitați apoi în deloc ospitalierul sistem penitenciar local. Pare o glumă, dar nu e.

În stânga Nistrului locuiesc circa 500 000 de oameni, de diferite etnii, majoritatea vorbitori de rusă. Cele mai importante orașe ale regiunii: Tiraspol, Bender și Rîbnița.

Turismul a început să înflorească în stânga Nistrului odată cu banii oferiți de Uniunea Europeană pentru dezvoltarea zonei. Bruxelles-ul speră că astfel va apropia comunitățile de pe cele două maluri ale Nistrului, pe numele lor secrete: Nucă și Perete, dar progrese în acest sens nu se prea (între)văd.

Transnistria este percepută din afară ca un muzeu în aer liber dedicat Uniunii Sovietice. Dada, al Uniunii Sovietice. Dacă întrebi zeul Google, te poți și convinge de asta: downtown-ul Tiraspolului, oraș cu veleități de capitală, este populat de un tanc sovietic, de statuia lui Lenin, de monumente de război și alte piese ale unei mașini a timpului de transportat nostalgici. Tot acest spațiu prost-modern e tapetat cu emblemele Sheriff, holdingul care controlează viața economică a regiunii. Ele ce mai dau culoare acestei lumi care l-a luat pe gri în brațe.

Galactici mici

Și pentru că tot veni vorba: locul este cunoscut și pentru echipa de fotbal omonimă, F.C. Sheriff Tiraspol, deținătoare a numai puțin de 21 de titluri în campionatul Republicii Moldova, mai ales după ce băieții șerifului (vom vorbi imediat și despre el) au câștigat în fața galacticilor de la Real Madrid, taman la ei acasă, pe Santiago Bernabeu, cu 2-1. Momentul istoric: septembrie 2021. Presa internațională a bubuit atunci și toți se întrebau cine e iepurele din joben.

Ca orice fenomen social pervers, succesul a împărțit pasionații în tabere: Chișinăul își atribuia victoria pe motiv că echipa evoluează în campionatul Republicii Moldova, în timp ce Tiraspolul o revendica spunând că a fost crescută pe banii lor. Una peste alta, majoritatea jucătorilor de la FC Sheriff sunt străini sadea, cum străini de lege sunt, se spune, și banii din care e finanțat clubul.

Patronul clubului este Victor Gușan, care controlează regiunea și deține practic toate afacerile importante din zonă. Alături de colegul oligarh Ilya Kazmaly, Gușan dețin magazine, benzinării, hoteluri, fabrici, serviciile de internet, telefonia fixă & mobilă, sistemul bancar, sistemul de asigurări și, cum altfel?, mass-media. Gușan fost agent KGB și șef al miliției tiraspolene. Printre altele, a făcut parte din grupul care, în 1992, l-a arestat pe Ilie Ilașcu, pe internet apărând și imagini cu participarea lui Gușan în conflictul armat de pe Nistru.

Back in USSR

Pe lângă oligarhi, regiunea este condusă de administrația instalată la Tiraspol, cu președinte, premier și o mână de miniștri. Puținele voci curajoase din regiune spun că oamenii din stânga Nistrului sunt captivii acestui regim. Respectarea drepturilor omului este o expresie necunoscută pentru autoritățile transnistrene, iar organizațiile non-guvernamentale de la Chișinău vorbesc despre numeroase abuzuri comise către acestea: arestări arbitrare, dispariții misterioase, tortură, îngrădirea libertății de mișcare, șantaj ș.a.

De cele mai multe ori, oamenii de acolo își găsesc dreptatea doar la CEDO, Republica Moldova fiind obligată să achite despăgubiri consistente pentru violarea drepturilor omului în regiunea transnistreană. Pentru a-i reduce și mai mult la tăcere, anul trecut, aleșii din regiune au decis ca persoanele care se adresează instanțelor internaționale sau celor moldovenești să fie sancționate cu ani grei de închisoare. Modelul practicilor aplicate, ca și soarele, vine de la Răsărit.

Pedagogi de școală nouă, nu și vouă

Deși alfabetul latin a fost interzis de autoritățile din Tiraspol încă în 1994, mai sunt, totuși, opt școli care l-au păstrat și se subordonează Ministerului Educației de la Chișinău. Doar una din cele opt instituții de învățământ se află pe teritoriul controlat de autoritățile constituționale. Este vorba de liceul “Ștefan cel Mare” din Grigoriopol, care își are sediul în satul Doroțcaia, elevii fiind nevoiți să parcurgă zilnic 54 de kilometri, de multe ori fiind opriți la posturile de control. O oază de educaţie românească în regiune, în pofida presiunilor constante din partea autorităților transnistrene.

Directorii instituțiilor sunt mereu atenționați să nu intoneze imnul de stat și să nu arboreze tricolorul. Aduc cărți și materiale didactice pe ascuns și învață în spații închiriate, total improprii. Majoritatea clădirilor care sunt proprietate a acestor instituții au trecut în gestiunea administrației de la Tiraspol. Părinții care-și au copii în școlile românești sunt persecutați la locurile de muncă. 

DepoZ

Când vine vorba de Transnistria, Chișinăul susține teza reintegrării și a integrității teritoriale a Republicii Moldova, recunoscută internațional în 1991. Poziție împărtășită și de Ucraina. În schimb, Moscova și administrația de la Tiraspol acuză Chișinăul de imixtiune în afacerile interne ale unui alt stat. Situație care nu lasă prea loc dialogului.

De la începutul războiului dus de Rusia împotriva Ucrainei, regiunea transnistreană a fost văzută ca un potențial risc pentru securitatea Republicii Moldova. Pe bună dreptate, zona fiind chiar la granița cu Ucraina, iar în regiune sunt dislocați în jur de 2 000 de militarii ruși, urmașii Armatei a 14-a, o structură care a fost implicată și în războiul de pe Nistru, din 1992.

Dar mai e ceva: în satul Cobasna se află un depozit militar rămas încă din perioada Uniunii Sovietice, despre care se spune că ar fi cel mai mare din Europa de Est și car constituie principalul pretext pentru care militarii ruși nu au părăsit încă regiunea transnistreană. Depozitul este păzit de GOTR, un grup operativ al trupelor ruse. Mesajul Chișinăului, însă, transmis de președinta Maia Sandu în fața plenului Adunării Generale a ONU, este clar: “Rusia trebuie să-și retragă trupele din regiunea transnistreană, iar depozitul de muniții de la Cobasna trebuie distrus". 

Autoritățile de la Chişinău nu au avut și nu au acces la acest depozit. Conform unui studiu al Academiei de Științe, în cazul unei deflagrații, puterea exploziei ar putea echivala cu cea a unei bombe atomice. De ce sunt relevante toate aceste informații? Pentru că invazia rusă în Ucraina a readus în prim-plan discuțiile despre depozitul de la Cobasna și potențialul său pericol.

Frica de domino

Îngrijorările erau mari la începutul războiului, când încă nu se știa clar unde se vor opri tancurile rusești. Ideea că războiul ar putea escalada și pe teritoriul Republicii Moldova nu a dispărut însă nici după ce armata Kievului a opus rezistență. Au fost mai multe episoade care au trezit îngrijorări.

Tensiunile au atins apogeul anul trecut, în aprilie, când trei persoane neidentificate au atacat cu lansatoare de grenade Ministerul Securității al RNM. Explozii de care conducerea transnistreană s-a disociat, dar nu a continuat cercetările. Liderul regiunii, Vadim Krasnoselski, fost ofițer de miliție susținut de partidul lui Putin, sugera că urmele ar duce în Ucraina, dar Kievul a calificat acțiunile drept provocări. Chișinăul preciza atunci că cele întâmplate sunt rezultatul luptei dintre clanurile din interiorul enclavei. 

După incident, autoritățile de la Tiraspol au declarat cod roșu de pericol de terorism. În tot acest timp, Moscova transmitea mesaje de îngrijorare, ca să pună gaz pe foc, iar în stânga Nistrului oamenii au început să se panicheze.

A mai fost un episod în care s-a încercat tulburarea apelor. La începutul acestui an, Ministerul Securității din regiunea transnistreană a declarat că a prevenit un atac terorist îndreptat împotriva unor lideri politici locali. Potrivit declarației, în spatele atacului s-ar fi aflat Serviciului de Securitate al Ucrainei, care a precizat din nou că e vorba de o provocare orchestrată de Kremlin. Autoritățile de la Chişinău au fost rezervate și au transmis mesaje echilibrate pentru a nu tensiona și mai mult atmosfera. Vicepremierul pentru Reintegrare, Oleg Serebrean, declara că epopeea mesajelor de la Kremlin despre potențiale pericole nu sunt altceva decât o nouă fază a războiului hibrid dus de Rusia împotriva Republicii Moldova și a Ucrainei.

O altă sperietoare alimentată constant de Rusia este concentrația de forțe ucrainene la frontiera RNM, care, din spusele lor, și-ar dori să atace enclava. Adevărul este că Ucraina doar și-a întărit măsurile de securitate pe segmentul transnistrean. Kievul a precizat de mai multe ori că nu va întreprinde nici o acțiune, deoarece regiunea transnistreană este o chestiune ce ține de suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova. Lucru confirmat de Zelensky, la Summitul Comunității Politice Europene, organizat la începutul lunii iunie la Chişinău. “Ucraina poate acționa militar și ajuta doar dacă există o solicitare din partea Republicii Moldova. (… ) Nu a existat nicio astfel de cerere”, a precizat Zelenski.

Într-un interviu acordat pentru TVR MOLDOVA, directorul New Geopolitics Research Network, Mykhailo Samus, a precizat că, după victorie,”cel mai important rol îl vor juca Republica Moldova, România și Ucraina, care vor trebui să decidă formatul în care va evolua procesul de reintegrare a Republicii Moldova. Cel mai important este că Rusia va avea foarte puține pârghii de a se opune acestui lucru. Bineînțeles că Rusia se va opune la orice, dar dacă Moldova și Ucraina vor avea voință politică și, pe lângă ele, România și alte state care vor dori să se implice în procesul de garantare a integrității teritoriale a Republicii Moldova, atunci Rusia nu va putea să facă nimic."

Momentan, însă, Rusia poate face încă multe. Războiul ei hibrid în Republica Moldova continuă, iar regiunea transnistreană este platforma perfectă pentru propaganda rusă în regiune. Când pornești radioul sau televizorul, ți se vorbește, în limba rusă, despre cât de rău și decadent este Occidentul și ce sacrificii face Rusia pentru a salva omenirea, Universul.

Media este controlată de Kremlin iar canalele rusești emit în regiune fără restricții, așa că mulți dintre transnistreni gândesc prin prisma propagandei rusești. Ei nu prea cunosc alte realități pentru că nu are cine să le vorbească despre asta. Unii mai sunt informați de rudele apropiate pe care le au în dreapta Nistrului și care merg des în regiune, dar asta nu face diferența.

În aceste condiții, încrederea celor din stânga Nistrului în soluțiile oferite de Chişinău rămâne o provocare. Moscova este să deranjată de parcursul european al Republicii Moldova și nu acceptă că lucrurile îi scapă de sub control.